Locul si importanta homeopatiei in afectiunile dermatologice

Mirela GORONGIA, Medic Specialist Neuropsihiatrie Infantila, Competente in Homeopatie, Acupunctura si Consiliere Psihologica

Dermatologia a cunoscut o expansiune remarcabila in cursul ultimului secol. Bazele acestei stiinte medicale au fost puse de specialisti in histologie, biologie moleculare si tehnicieni in histologie moderna. Virusologia – la randul ei- a pus in evidenta virusul Herpes, papilomavirusul si virusul SIDA.

Succesele spectaculoase au aparut datorita fototerapiei aplicata in cazul tuberculozei cutanate si radioterapiei in cazul cancerelor cutanate. Nu putem omite contributia corticoterapiei locale, a antibioticelor si antifungicelor. Cat despre chirurgia dermatologica si fotochirurgia la acestea au devenit deja specialitati bine delimitate.

In contextul actual ce poate aduce nou homeopatia in aceasta specialitate completa?

Pentru a putea raspunde acestei intrebari trebuie mai intai definit locul  homeopatiei in sanul medicinii actuale. Trebuie spus de la bun inceput ca homeopatia nu se opune inovatiilor medicale ci isi integreaza datele in cercetarile chimice, biologice si epidemiologice. Ea cauta sa-si apropie cercetarile stiintifice pentru a se putea defini si explica.

Pentru a putea convinge lumea meducala si numarul mare al pacientilor ca homeopatia este o metoda terapeutica perfect viabila si eficace, trebuie sa se recurga la investigatii reproductibile. Astfel ca homeopatia isi aduce contributia la terapia clasica tot mai performanta dar la care creste riscul iatrogen (efecte secundare, adverse, intoxicatii medicamentoase etc).

Homeopatia are avantajul abordarii globale a bolii si a pacientului, spre deosebire de medicina alopata, unde asistam la o fragmentare continua a simptomatologiei si la aparitia a amultiple supra specializari. Asa se face ca noi medicii  tratam un organ bolnav, in loc sa vedem ansamblul, pacientul in intrregime, care este un tot, un univers intreg. Homeopatia nu cade in acesta capcana, respectand individul in totalitatea simptomelor lui si cu intregul sau psihism.

Ea sia- apropiat mult medicina psihosomatica (o vreme ignorata de dermatologi) si reprezinta o buna metoda terapeutica pentru anumite dermatoze cu origine sau influenta psihosomatica, la fel ca si cele apartinand  patologiei cu deficit in imunoreglare.

Domeniul de selectie al homeopatiei in cadrul tulburarilor  dermatologice este reprezentat de:

• supuratii acute recidivante de tip furunculoza cronica;
• supuratii cronice;
• unele viroze (zona zoster, herpes recurent, varicela rujeola, rubeola, papiloma virus);
• aftoza bucala benigna recidivanta;
• eritem solar;
• dermatoze alergice de tip urticare si pruriginoase.

Dupa ce a fost pus diagnosticul, daca alegerea terapeutica s-a facut de catre homeopatie, ne intereseaza:

• observatia clinica dermatologica;
• cautarea senzatiilor si modalitatilor locale de agravare sau de ameliorare a simptomelor;
• analiza simptomelor concomitente cu eruptia localizata pe piele, cautarea simptomelor cheie;
• cautarea unei eventuale etiologii sau conditiile care au declansat o dermatoza.

Demersul homeopat mai presupune;

• antecedentele personale, dermatologice, alergice;
• analiza sistematica a celorlalte aparate si sisteme;
• cautarea semnelor si a modalitatilor generale (obiceiuri alimentare, sensibilitate termica si climatica);
• trasaturi psihice si de comportament.

Analiza homeopata a cazului este complicata si laborioasa dar efortul in stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice este pe masura rezultatelor vindecarii.