Incursiuni în lumea homeopatiei clasice
-călătorii ghidate de Samuel Hahnemann –
De unde plecăm în călătorie
“Unica şi înalta misiune a medicului este de a reda bolnavului starea de sănătate, proces denumit VINDECARE”.[i]
Ca medici, singurul nostru obiectiv este de a vindeca persoanele care ni se adresează când şi-au pierdut starea de sănătate, când suferă în urma dezechilibrului creat de agenţii traumatici, fizici sau emoţionali.
Restabilirea stării de sănătate se poate face prin diverse sisteme terapeutice, care alcătuiesc arta medicinii.
Homeopatia este definită, conform Micului Dicţionar Academic[ii] ca un sistem terapeutic bazat pe proprietatea unor substanţe de a provoca pacienţilor reacţii foarte puternice atunci când sunt administrate în diluţii cu o concentraţie infinitezimală, cu condiţia ca efectul lor să nu fie perturbat de influenţa unor alte substanţe, în cantităţi mari (parfumuri, cafea, tutun etc.)
La început, medicul Samuel Hahnemann (1755 – 1843), nefiind mulţumit de sistemele terapeutice din acea epocă, a pus bazele homeopatiei clasice, descriind pentru prima dată regulile de vindecare a pacienţilor folosind substanţe în diluţii succesive. Tot ceea ce a observat, Hahnemann a sintetizat în tratatul său, Organon – Arta Vindecării (revizuit pe perioada vieţii până la ediţia a şasea).
În esenţă, Hahnemann a observat că simptomele sunt manifestări ale sistemului defensiv al organismului (numit “forţă vitală”), iar misiunea medicului este de a vedea unde se află dezechilibrul care a dus la activarea mecanismului defensiv şi care este substanţa care poate reface identic aceste mecanisme naturale de apărare (Similia Similimum Curentur).
Prima etapă a vieţii – primii ani de viaţă ai copilului
Acum ştim că fiinţa umană se află în diverse stadii de sănătate (stadii care au fost definite de George Vithoulkas încă din anii ’70[iii]), aceasta putând să se nască pe orice nivel de sănătate.
În primele 6 luni de viaţă copilul este protejat de sistemul defensiv (forţa vitală) al mamei, activat în timpul sarcinii. Copilul fiind hrănit la sân, va avea o protecţie extinsă oferită de forţa vitală a mamei datorită laptelui matern. Astfel încât în această perioadă este suficient să oferim mamei vindecarea de care aceasta are nevoie, atât în timpul sarcinii, cât şi pe perioada alăptării pentru a avea un copil sănătos.
Ulterior, copilul va avea nevoie de o repertorizare personalizată, conform stării sale de sănătate, pentru ca remediul homeopat similimum să informeze şi să activeze sistemele defensive naturale individuale.
Iată mai jos câteva repere de orientare în episoade acute[iv], când copilul poate fi ajutat la interacţiunea cu traume externe, independente. În cazul în care tabloul descris nu se regăseşte în totalitate, trebuie apelat la un medic homeopat pentru ca acesta să identifice remediul similimum care să acţioneze corect şi complet.
- Erupţia dentară, cu febră înaltă (peste 38.5C- -39.0C), cu un obraz roşu, celălalt palid; agitaţie marcată, plâns, refuză să fie atins, agravat de căldură şi alimente calde (Chamomilla 200CH)
- Boala diareică acută, cu scaune diareice repetate, acide, urât mirositoare; vărsătură; deshidratare; frison; ameliorare la căldură (Arsenicum album 200CH)
- Lovirea de/cu un obiect contondent, fără sângerare, cu învineţire (Arnica 200CH)
Pentru aceeaşi perioadă a vieţii vom călători pe traseul traumelor emoţionale, pe diverse niveluri de sănătate, ghidaţi în continuare de Samuel Hahnemann în lumea homeopatiei clasice pe care a definit-o.
Dr. Cristina Georgescu
medic specialist medicină de familie, homeopat
—————————————-
[i] Samuel Hahnemann, Organon – Arta Vindecării, 1917, Editura TehnoPress, p. 13
[ii] Micul Dicţionar Academic (MDA), ediţia a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 2010
[iii] George Vithoulkas – Science of Homeopathy, Grove Press New York, 1980
[iv] J. T. Kent – Repertory of the Homoeopathic Materia Medica, B Jain Publishers Pvt Ltd,1990
Si o alta întrebare, legata de copii: in cazul in care in intregul tablou al copilului, nu se regăsește o problema care sa fi cauzat simptomele unei respective probleme ci este doar contamirea unui virus, bacterii? Cum se ajunge astfel la vindecarea de care se vorbea mai sus? Mulțumesc!
Homeopatia clasică, printr-un remediu unic, similimum, acţionează la nivelul sistemului defensiv al organismului (al forţei vitale), nu pe un organ, pe un sistem sau pe un agent patogen. Îl informează care sunt simptomele exprimate de organism, iar sistemul de apărare îşi activează toate resursele pentru a remedia problema, inclusiv să elimine virusul sau bacteria.
Am să va dau un exemplu: un copil sănătos, cu un sistem de apărare bun, va lua un virus. Sistemul de apărare “citeşte” că acest virus nu rezistă la temeperaturi înalte, că va fi ars la 39.4C şi începe să crească temperatura corpului pentru a ajunge la 39.6C. Organismul fiind sănătos, cu forţa vitală intactă, copilul experimentează un puseu scurt de febră, care trece neobservat în starea lui generală (mama nici nu sesizează) şi elimină virusul înainte de a produce simptome (simptomele sunt manifestări ale efortului organismului de a remedia o problemă).
Dacă organismal copilului nu este într-o stare de sănătate bună, organismul va încerca repetitiv să îşi crească temperatura până la 39.6C, dar va “obosi” pe la 39.1C, se va odihni puţin şi apoi va reîncepe efortul de “prăjire” a virusului. În acest caz, homeopatul vede că efortul este ineficient (sunt mai multe simptome, nu doar febră), evaluează toate simptomele care apar in acest efort şi va administra remediul unic, similimum, iar organismul va şti ce are de făcut rapid pentru a elimina virusul şi a reface bunăstarea organismului.
Foarte bun articolul! As avea o întrebare: ,,Substanțe care provoacă pacienților reacții” fiind definiția din dicționar a acestui sistem terapeutic, homeopatia. Ce sunt de fapt aceste substanțe? Mulțumesc!
Remediile sunt preparate, la fel ca primele medicamente, din substanţe aflate în natură. Metoda de preparare diferă însă, deoarece se fac diluţii succesive până când rămâne doar informaţia energetică şi nimic din substanţa materială. Altfel spus, se folosesc substanţe care, în cantitate materială, provoacă omului sănătos acele simptome pe care le regăsim în totalitate la omul bolnav căruia îi administrăm remediul similimum, singur, pentru a rezolva starea de boală în care se află.
Iată un exemplu simplificat, pentru a înţelege mai bine:
Urzica, atunci când o atingem, produce la nivelul pielii papule arzătoare, cu mâncărimi şi fierbinţeală (urzicătura)
Urtica urens (remediul preparat din urzica vie) are în tabloul său la piele papule pruriginoase (urticarie), căldură arzătoare cu mâncărimi, roşeaţă cu arsură şi usturime (Materia Medica Boericke)
O mică observaţie legată de urzică: pentru urticarie pe piele, există 123 de remedii care s-au dovedit eficiente, nu doar Urtica urens; de aceea este nevoie de intervenţia medicului homeopat care este în măsură să găsească acel remediu unic care va rezolva nu numai urticaria, ci şi celelalte probleme asociate (şi nu se recomandă auto-medicaţia cu Urtica, la domiciliu, pentru orice caz de urticarie)