MINDFULNESS – SAU ARTA DE A TRĂI ÎN PREZENT

„În multe limbi asiatice, cuvântul pentru minte și cuvântul pentru inimă sunt unul și același.

Astfel, când auzi cuvântul mindfulness, trebuie să auzi simultan și heartfulness pentru a înțelege sau a simți ce este cu adevărat mindfulness”

Jon Kabat-Zinn

Trăim deseori fie în trecut, fie în viitor, rareori în prezent. Deși, în facultate se insista pe a trăi HIC ET NUNC, aici și acum, abia acum înțeleg care este puterea prezentului, ce înseamnă mindfulness sau meditație.

Să o luăm cu începutul, când primești o lovitură din partea vieții, se creează o discrepanță între realitatea în care te găsești și cea pe care ți-ai dori-o, uneori când suferi, vrei să fugi de realitate, te refugiezi în imaginar și îți plămădești mii de scenarii.

Uneori crezi, ca orice intelectual care se respectă, că a trăi în sfere superioare, a fi detașat de corp sau de realitate este adevărata artă. A merge cu capul în nori și a te gândi e indiscutabil mai interesant decât a fi atent pe unde mergi sau la împrejurimi.

Deseori desconsideram pragmatismul membrilor familiei, să aflu după mulți ani și după multe cărți citite de mindfulness și meditație, că m-am înșelat amarnic.

Adevărata frumusețe e să fii prezent, să fii implicat total și cu toate simțurile în ceea ce faci. De exemplu când înoți, să fii atent la mișcări, la temperatura apei, la sunetele pe care le auzi sau la ceea ce vezi, aceasta înseamnă a trăi pe deplin și a găsi satisfacții în chiar simplele activități cotidiene.

Totuși un mic drăcușor insistă, că la sport, pentru a avea rezultate ai nevoie de exerciții rutiniere, extrem de dureroare și e bine să fii mai detașat, apare, apoi, un greieraș care zice, că în prezent ești încântată de antrenamente creative, exerciții noi, nu atât de dureroase sau plictisitoare, dar la fel de eficiente.

Uneori când te confrunți cu o pierdere sau o suferință de orice fel ai nevoie mai mult decât oricând de mindfulness, să-l citez pe Russ Harris, creatorul terapiei prin acceptare și angajament:

„Când viața ne lovește, reflectorul se oprește asupra suferinței, iar restul scenei pare a fi cuprinsă de întuneric-ne simțim ca și cum nu ar mai exista nimic altceva decât durerea aceasta. Dar ce-ar fi să luminăm și restul reprezentației? Să proiectăm reflectoarele pe întreaga scenă? Ce-ar fi să observăm deopotrivă și suferința noastră, dar și viața din jurul ei? ( Pentru că oricât de uriașă ne-ar fi durerea, viața o depășește ca amploare ).

….Ceea ce sugerez însă este să luminăm întreaga scenă. Să admitem cât ne este de greu, să recunoaștem că avem toate acele gânduri și emoții dificile-dar să vedem și minunile și bucuriile pe care ni le oferă viața. Să apreciem privilegiul pe care îl avem să fim în viață, să fim martori la acest uluitor spectacol și să găsim în el ceva de prețuit.”

Când ești deplin prezent în ceea ce faci, totul capătă sens, frumusețe, viață.

O să finalizez cu un exercițiu, numit ancoră, câteodată când vine furtuna ai nevoie de o ancoră puternică:

1. Identificați ce simțiți și ce gândiți

În tăcere, cu îngăduință, identificați tot ce se întîmplă în interior: gânduri, emoții, sentimente, amintiri, senzații, porniri. Adoptați o atitudine de copil curios, care nu a mai întâlnit nicioadată așa ceva. Observați, cu deschidere și curiozitate, toate evenimentele propriei lumi lăuntrice.

Faceți o trecere rapidă în revistă a tuturor trăirilor și senzațiilor și vedeți ce gânduri vă trec acum prin minte. În timp ce faceți acest lucru, este adesea de ajutor să descrieți ce se întâmplă, folosind sintagme cum ar fi „văd că…”, sau „simt că mă cuprinde….”

Scopul nostru este să identificăm gândurile și trăirile fără să judecăm, să ne împotrivim sau să încercăm să le evităm. Pur și simplu constatăm că, în momentul ăsta e ceea ce trăim.

Și, în timp ce obervați ceea ce simțiți și vă trece prin minte…

2. Conectați-vă cu propriul corp

Reveniți la propriul trup și conectați-vă cu ceea ce se întâmplă cu el. Găsiți calea pentru a face acest lucru.Ați putea să încercați câteva dintre sugestiile următoare sau chiar să creați o modalitate proprie:

– apăsați încet tălpile pe podea;

– îndreptați-vă ușor spatele, alungiți coloana vertebrală;

– uniți-vă mâinile și apăsați ușor vârfurile degetelor unele de altele;

– întindeți încet brațele sau gâtul sau ridicați umerii.

– inspirați și expirați încet și profund

……Cu alte cuvinte, fiți creativ-orice gest cu ajutorul căruia puteți să vă conectați la propriul corp este util. Când faceți acest exercițiu, nu urmăriți să scăpați de cele ce vi se petrec în suflet sau în minte sau să le evitați și nici să vă distrageți. Nici nu încercați să alungați gândurile sau trăirile dificile ( să nu uităm că ancora nu izgonește furtuna). Scopul nostru este să fiți în continuare conștient de gândurile și emoțiile pe care le aveți, să continuați să le acceptați prezența și, simultam, să vă conectați la trupul dumneavoastră și să faceți o serie de mișcări. De ce? Pentru că, în felul acesta dobândiți mai mult control asupra propriilor acțiuni, a ceea ce faceți cu brațele, cu mâinile, cu picioarele, cu mușchii feței. Încercarea de a ne controla gândurile și sentimentele este, de cele mai multe ori, sortită eșecului sau sfârșește prin a genera și mai multe probleme. Dar să exercităm control asupra propriilor acțiuni, e cu totul altă mâncare pește, vă ajută să faceți ceva util în vreme ce furtuna lovește din plin.

Acum, când ați identificat ce gânduri și trăiri aveți și v-ați conectat cu corpul propriu, vă străduiți să:

3. Vă implicați deplin în ceea ce făceați

Vă dați seama unde vă aflați și vă îndreptați atenția spre activitatea cu care vă îndeletniciți. Găsiți, ca și mai sus, propria modalitate ca să realizați acest lucru. Puteți să încercați unele dintre sugestiile care urmează sau să o faceți în felul dumneavoastră:

– priviți în jur și observați cinci lucruri pe care le puteți vedea;

– ascultați atent și identificați trei-patru sunete;

– urmăriți ce mirosuri simțiți sau ce gust aveți în gură;

– fiți atent la ce făceați.

Încheiați exercițiul, consacrându-vă întreaga atenție la activitatea dumneavoastră.( Russ Harris, Atunci când viața ne pune la încercare, Editura ASCR).”

Nu poți opri valurile, dar poți învăța cum să navighezi – Jon Kabat Zinn

Psihoterapeut sistemic de familie și cuplu Ana Maria Boerescu

Bibliografie:

1.Atunci când viața ne pune la încercare, Russ Harris, Editura ASCR, 2022

2.Biofeedback și mindfulness în viața de zi cu zi, Inna Khazan, Editura Trei, 2020

3.Mindfulness în acțiune, Chogyam Trungpa, Editura Herald, 2018

4.Mindfulness pentru începători, Jon Kabat-Zinn, Editura Trei, 2016