Consilierea psihiatrică în tulburările de sănătate mintală la copii și adolescenți
Consultația de psihiatrie pediatrică a copilului sau adolescentului este urmată de formularea unui diagnostic și este însoțită de recomandări terapeutice specifice situației respective. Aflarea diagnosticului copilului reprezintă pentru familia acestuia o primă etapă absolut necesară în rezolvarea problemelor medicale ale acestuia.
Mai ales in practica pedopsihiatrică, după comunicarea diagnosticului, părinții au nevoie de consilere, respectiv de clarificări cu privire la tulburarea identificată la copil. Acest proces de psihoeducatie reprezintă explicarea criteriilor medicale si psihologice care stau la baza stabilirii diagnosticului sau de comunicare a unor aspecte care conduc către un diagnostic posibil și pentru care mai sunt necesare alte investigații (ex genetic, examen imagistic cerebral – CT/RMN, electroencefalografie, ex neurologic, endocrinologic,etc)
Mai ales in cazul diagnosticelor despre care parinții au informatii legate de boală si de evolutia dificilă poate apărea într-o prima etapă negarea . Uneori unul dintre părinti accepta diagnosticul iar celalalt îl poate respinge și aceasta pornind de la anumite mituri pre-existente ,de exemplu cele legate de dobândirea întârziată a limbajului ( mulți au vorbit dupa 5 ani…) sau de observarea doar anumitor particularități ( înțelege tot, știe deja alfabetul…). În acest caz consilierea psihiatrică ajută părintii să ajungă la un consens și dacă acest lucru nu se poate obține părinții pot solicita o a doua opinie medicală și aceasta într-un interval de timp cât la scurt în așa fel incât să nu se amâne foarte mult începerea tratamentului sau a programului de recuperare/reabilitare a copilului.
De asemenea, familia are nevoie de informații cu privire la tratamentul medicamentos. Explicarea efectelor secundare posibile si a consecințelor administrării medicației pe termen lung, așa cum rezultă din studiile medicale actuale, precum și a tratamentelor complementare și a terapiilor pentru care există dovezi de eficiență si eficacitate duc la creșterea complianței la tratament cu efecte favorabile asupra stării de sănătate a copilului.
Se cunoaște faptul ca membrii familiei unui copil cu tulburare psihică cronică sau afecțiune genetică sunt expuși unui nivel ridicat de stres, aceștia trebuie să facă față unor consulturi medicale repetate, incertitudinilor cu privire evoluția medicală si prognosticul bolii. Sprijinul medical prin consiliere psihiatrică reduce stresul familial și ajută membrii familiei să colaboreze mai eficient în îngrijirea copilului.
In cazul copiilor cu dizabilitați ,un alt aspect este cel legat de informarea și consilierea familiei cu privire la întocmirea dosarului medical de încadrare într-un grad de handicap, atunci când familia doreste acest lucru. De asemenea, in cazul copiilor cu tulburări de învățare este necesară consilierea privind certificatul de orientare școlara ,sprijinul suplimentar psihopedagogic necesar sau măsurilor de egalizare a șanselor la examene/evaluari.
In cazul adolescenților este necesară consilierea individuală, stabilirea unei alianțe terapeutice cu adolescentul pentru întelegerea diagnosticului și crearea unei viziuni realiste asupra bolii. Consilierea psihiatrică poate ajuta adolescentul în dezvoltarea unor mecanisme de coping eficiente, pentru îmbunătățirea funcționării sociale , comunicării eficiente și ajustării reacțiilor emoționale.
Timpul alocat serviciilor de consiliere psihiatrică ajută atât pacientul cât și familia acestuia, cresc competențele familiei de a face fata necesităților și îmbunătățesc calitatea ingrijirii medicale.
Dr. Stănescu Cristina, medic specialist psihiatrie pediatrică